Oaspeții care ne vizitează au surpriza de a găsi în apropiere una dintre cele mai vechi stațiuni balneoclimaterice din România, Geoagiu Bai. Este situată la aproximativ 35 de km de Casa Glod, între râurile Geoagiu și Mureș. În trecut se numea ”Germisara cum thermis”, cu referire la izvorul tămăduitor al stațiunii care încă păstrează elementele originale pe care romanii le-au folosit la construcție. Caalitatea lucrărilor din vremea respectivă a făcut ca băile termale romane să se păstreze până în zilele noastre. Primele descoperiri arheologice importante din Geoagiu Băi datează din anii 1930, când, la săparea bazinului mic din actualul ştrand cu ape termale al staţiunii Geoagiu, au fost dezgropate statuile reprezentându-i pe zeii Esculap şi Hygiea, veneraţi pentru a aduce sănătate oamenilor. În anii ’80 au fost scoase la iveală cele mai importante tezaure care datau din perioada Daciei romane.
Așa se face că turiștii care ne trec pragul aleg să petreacă ore bune în această stațiune, nu doar pentru frumusețea locului. Calitățile apelor termale fac din această stațiune locul perfect pentru tratament.
Iubitorii drumețiilor pot face o vizită la Castrul roman Germisara, un site arheologic situat pe malul drept al râului Mureș, descoperit în anul 200 și considerat punct de apărare al drumului care unea capitala Daciei romane de zona auriferă a munților Metaliferi și Apuseni, chiar în apropierea locației în care suntem situați. Spre deosebire de alte castre romane, care aveau forma rectangulara, Germisara urmarea forma terenului; se intindea pe 2,4 hectare, motiv pentru care era considerata o constructie mare pentru cei 500 de militari pe care-i adapostea, in medie. Castrul roman Germisara poate fi vizitat, fara taxa de intrare.
Râul Clocota are în vecinătate foarte multe obiective turistice ce nu trebuie ratate. Grota Haiducilor și legenda comorii ascunse sau Peștera Prăbușită, care a fost denumită astfel după cutremurul din anul 1977. Insa cea mai frumoasa pestera din zona ramane Pestera Zidita Mada – aceasta a fost folosita de-a lungul vremii drept refugiu pentru multi locuitori ai zonei, insa acum, singurii care se mai refugiaza in ea sunt coloniile de lilieci, peșteră despre care am discutat într-un articol precedent.