Dacă te-ai întrebat cum trăiau oamenii cu sute de ani în urmă, istoria ne arată foarte multe aspecte ale vieții de zi cu zi a românilor, a țăranului român. Oamenii de la sate erau destul de modești, cei mai săraci își construiau casele din vălătuci de lut și această tehnică era transmisă din generație în generație. Cu timpul, când familiile deveneau numeroase, se construiau alte anexe în lateralul clădirilor existente. Sute de ani au fost păstrate astfel de locuințe la care se adăugau camere în funcție de necesități. De cele mai multe ori aceste camere suplimentare erau folosite pentru depozitarea alimentelor, a murăturilor, cerealelor și a uneltelor casnice. Doar țăranii mai înstăriți aveau pivnițe și hambar. Abia după anul 1850, oamenii de la sate au început să își construiască locuințe mai spațioase și adaptate tehnologiei din vremea respectivă. În urmă cu aproximativ 150 de ani, locuințele erau construite cu acoperișul țuguiat, în formă de trapez. Vechile case nu erau toate îngrădite cu gard, multe dintre ele erau despărțite de șanțuri care delimitau ariile vecinilor.
Un aspect foarte puțin cunoscut este istoria ferestrelor mici. Erau construite în acest fel de teama de pericole, femeile erau nevoite să ardă feștila sau opaițul în timpul zilei dacă doreau să coase sau țese la război.
România este una dintre puținele țări din lume unde oamenii de la sat încă mai poartă costume tradiționale. Ne remarcăm printr-o varietate de costume populare, fiecare regiune etnografică cu propriile motive.
Portul popular românesc este asemănător cu cel al popoarelor din Peninsula Balcanică, diferențele sunt date de amănuntele decorative și colorit. Este de apreciat faptul că trecerea anilor a reușit să păstreze structura și componentele costumului popular. Astfel, s-au păstrat nealterate caracteristici esențiale și chiar dacă fiecare regiune a țării pare să aibe propriul port popular, acesta este diferențiat doar de amănunte în ceea ce privește croiul și culorile. Structura este aceeaști indiferent de regiunea etnologică. Confecționarea unui astfel de costum popular presupune foarte multă muncă. Fie că vorbim de țesutul pânzei, a brâurilor sau brodatul cămășii, tehnica le-a permis femeilor să-și folosească imaginația și inventivitatea.