Țara în care oamenii de la sat încă mai poartă costume tradiționale


Dacă te-ai întrebat cum trăiau oamenii cu sute de ani în urmă, istoria ne arată foarte multe aspecte ale vieții de zi cu zi a românilor, a țăranului român. Oamenii de la sate erau destul de modești, cei mai săraci își construiau casele din vălătuci de lut și această tehnică era transmisă din generație în generație. Cu timpul, când familiile deveneau numeroase, se construiau alte anexe în lateralul clădirilor existente. Sute de ani au fost păstrate astfel de locuințe la care se adăugau camere în funcție de necesități. De cele mai multe ori aceste camere suplimentare erau folosite pentru depozitarea alimentelor, a murăturilor, cerealelor și a uneltelor casnice. Doar țăranii mai înstăriți aveau pivnițe și hambar. Abia după anul 1850, oamenii de la sate au început să își construiască locuințe mai spațioase și adaptate tehnologiei din vremea respectivă. În urmă cu aproximativ 150 de ani, locuințele erau construite cu acoperișul țuguiat, în formă de trapez. Vechile case nu erau toate îngrădite cu gard, multe dintre ele erau despărțite de șanțuri care delimitau ariile vecinilor.

Un aspect foarte puțin cunoscut este istoria ferestrelor mici. Erau construite în acest fel de teama de pericole, femeile erau nevoite să ardă feștila sau opaițul în timpul zilei dacă doreau să coase sau țese la război.

România este una dintre puținele țări din lume unde oamenii de la sat încă mai poartă costume tradiționale. Ne remarcăm printr-o varietate de costume populare, fiecare regiune etnografică cu propriile motive.

Portul popular românesc este asemănător cu cel al popoarelor din Peninsula Balcanică, diferențele sunt date de amănuntele decorative și colorit. Este de apreciat faptul că trecerea anilor a reușit să păstreze structura și componentele costumului popular. Astfel, s-au păstrat nealterate caracteristici esențiale și chiar dacă fiecare regiune a țării pare să aibe propriul port popular, acesta este diferențiat doar de amănunte în ceea ce privește croiul și culorile. Structura este aceeaști indiferent de regiunea etnologică. Confecționarea unui astfel de costum popular presupune foarte multă muncă. Fie că vorbim de țesutul pânzei, a brâurilor sau brodatul cămășii, tehnica le-a permis femeilor să-și folosească imaginația și inventivitatea.

Arhitectura românească înseamnă tradiție!

Într-o lume în care alergăm tot mai mult după viața modernă, există locuri în care timpul este oprit în loc. Aspectul unei case românești decurge foarte mult dintr-o viziune asupra vieții, una pe care trebuie să o combinăm perfect cu credință, tradiție și resurse disponibile. Arhitectura românească înseamnă tradiție, te descoperă, te ajută să înțelegi mult mai bine trecutul și te face să îți dorești mai mult.

Dincolo de elementele specifice arhitecturii tradiționale, în Casa Glod am încercat să îmbinăm utilul cu plăcutul, astfel am reușit într-o măsură mai mare sau mai mică (depinde de cel care percepe acest lucru) să introducem elemente moderne, adaptate vremurilor în care trăim. În acest mod, fiecare casă pe care am construit-o aici dispune de tot confortul unei locuințe moderne și în același timp am păstrat intactă autenticitatea.

Este de menționat faptul că aceste locuințe nu sunt copiate, sunt gospodării care au o vechime de aproximativ 200 de ani. Le-am recondiționat, am salvat lemnul vechi și astăzi le putem prezenta așa cum erau la origini. A fost o muncă titanică și ne bucurăm că răsplata noastră este binecuvântată cu succes. Poate că cel mai frumos detaliu posibil este faptul că oamenii care construiau și locuiau în aceste case nu aveau nevoie de arhitecți, ideologia lor era suficientă. Am privit cu reținere renunțarea la tradițional. Acesta a fost unul dintre motivele pentru care ne-am aventurat în acest proiect. Într-un fel sau altul, arhitectura românească îi dă omului voie să se simtă liber și locuințele din Casa Glod sunt izvorâte din personalitatea noastră. Farmecul acestor gospodării se regăsește tocmai în armonia perfectă a elementelor care stau la baza lor. O casă tradițională nu se va demoda niciodată pentru că nu are legătură cu moda, însă se leagă puternic de tradiție.

Legătura omului cu lemnul este puternică și arhitectura sa a stat întotdeauna la îndemâna meșterului țăran. A reușit astfel să obțină sensuri expresive și a interpretat tradiția într-o muncă excesivă și de durată. Căldura vizibilă a lemnului, maleabilitatea la modelare au făcut din el materialul ideal pentru construcție. Dacă piatra are o răceală aparte, lemnul reprezenta viața. Lemnul preia lumina, o încălzește în comparație cu piatra care este rece în expresivitate, chiar dacă aceasta își are viața ei și o durabilitate mai mare decât lemnul. Întotdeauna lemnul a fost materialul cel mai abundent, mai ușor de extras și prelucrat. Oamenii și-au construit pe lemn întreaga compoziție arhitecturală ce astăzi este parte integrantă din tradiția arhitecturii casei românești.

Casa tradițională ne ajută să ne regăsim, ne odihnește și în același timp ne umple sufletul cu bucurie. Nu este doar constatarea noastră, ci a multora dintre cei care ne-au vizitat și au avut ocazia să se întâlnească cu un astfel de spațiu. Aici nu mai există vulnerabilitate pentru că nu mai ești obligat să “respecți” ritmul contemporanității. Locurile acestea te fac să lași în urmă dorința de a căuta permanent ceva mai bun sau mai modern pentru simplul motiv că nu există ceva mai frumos și hrănitor pentru suflet. Casa românească tradițională aduce cu ea pacea interioară și ești mulțumit cu ce ai pentru simplul motiv că ești LIBER și liniștit.

× Rezervă rapid!