Cum arătau în trecut gospodăriile românesti?

Te-ai intrebat vreodată care sunt caracteristicile unei case tradiționale românești? În primul rând, casa tradițională este poziționată separat față de anexele din gospodărie. Încăperile de locuit, cărora noi le spunem astăzi dormitoare, sunt grupate de-a lungul unei axe care arată direcția de orientare a ferestrelor și a ușilor casei (est, sud sau sud-est).

În societățile premoderne, importanța gospodăriei țărănești, și a țăranului agricultor ca lucrător al pământului și mai ales crescătorului de animale este primordială. Este remarcată importanța socială deosebită a ocupației țăranului, care este producător de bunuri și materii prime, a cărui muncă presupune un surplus de materie primă care să aducă hrană și celorlalte clase sociale, care nu se ocupă cu agricultura sau creșterea animalelor. Cu cât surplusul de produse rămas de la gospodăria țărănească este mai mare cu atât mai ușor se vor hrăni și celelalte gospodării. Deci, cu cât gospodăria țărănească este mai prosperă, și mai bine utilată cu atât se vor hrăni celelalte clase sociale mai bine. De altfel, gospodăria țărănească a reprezentat multă vreme baza economică a societății.

În prezent în zona Transilvaniei majoritatea gospodăriilor sunt alcătuite de: casă, căsuță continuate cu șop cu spațiu pentru depozitarea uneltelor, șură mare sub care se adăpostesc cotețele pentru porci. Casa este înaltă cu fundație adâncă construită din piatră de râu, pe beci și deține de cele mai multe ori trei încăperi: tinda care a preluat rolul holului de intrare, camera dinainte și cameră de zi, care uneori preia și rolul bucătăriei. Căsuța este casa bătrânească păstrată pe curte, în ea locuind de multe ori bătrânii, părinții. . Acolo unde au rămas numai familiile tinere căsuța preia rolul bucătăriei și locuinței de vară. Gospodăria este continuată cu grădina de legume, urmată de livada de pomi fructiferi. Curtea este închisă aproape ca o cetate, cu poartă înaltă din blană de brad sau stejar și zid de piatră. Ferestrele sunt ferecate cu obloane de lemn gros cu balamale metalice.

La începutul sec. al XX-lea gospodăriile locuitorilor din zona Alba prezintă așezarea cu case risipite pe coamele dealurilor, printre fânețe, creșterea animalelor și prelucrarea lemnului fiind ocupațiile de bază ale locuitorilor. Caracteristică zonei este casa cu moară, constituită din cameră de locuit, cămară, pridvor la fațadă, piuă și presă pentru ulei, vâltoare, grajduri pentru animale și șură mare, monumentală împrejmuite cu gard de răzlogi și vramniță.