10 fotografii care te vor face sa te indragostesti de județul Alba

Alba este fără doar și poate una dintre cele mai frumoase regiuni ale României. Căutată deopotrivă de turiștii străini și români, este cunoscută pentru peisajele montane deosebite, cheile impresionante formate în mod natural și micile sate de munte care au rămas încă fidele obiceiurilor strămoșești.

Singurele obiective ale țăranului din județul Alba au fost păstrarea vie a tradițiilor și unele dintre ele sunt încă respectate chiar și astăzi. Muncă, fericire și tradiție. Aceasta este pe scurt povestea satului românesc.

Te invităm să admiri 10 dintre cele mai frumoase cadre surprinse în acest tărâm de poveste!

credit foto – Shutterstock

Destinatii de weekend: Top 5 atractii in Muntii Apuseni

Potențialul turistic al României este impresionant. Munții Apuseni sunt cunoscuți pentru peisajele pitorești, dar și pentru potențialul speologic existent. Găsim aici cele mai mari și spectaculoase peșteri din Europa. Aceste regiuni sunt adevărate grădini ale Edenului, bogatul potențial turistic atrage tot mai multi turiști dorinici să evadeze din agitația urbană, dar și de aglomerația din locațiile turistice populare.Această regiune este vizitată de cei care sunt în căutare de relaxare, foarte mult aer curat și doresc să se bucure de natură în adevăratul sens al cuvântului.

Am pregătit un top 5 locații din Munții Apuseni pe care fiecare iubitor de natură trebuie să le bifeze pe lista călătoriilor din acest an. Un “must have” turistic pe care ne-am bucura să-l adopte cât mai mulți oameni.

Iată propunerile noastre:

1. Pestera Meziad
Datează din perioada neoliticului și a fost locuită de omul cavernelor. A fost menționată oficial abia în anul 1863 și este unul dintre cele mai vechi obiective turistice din România. Dimensiunile peșterii sunt impresionante, portalul are o înălțime de 16 metri înălțime și 10 lățime. În orificiile cavernei sunt prezente colonii de lilieci și descoperirile recente au scos la iveală faptul că o lungă perioadă a fost locuită de urși. Pentru că a fost declarată moment al naturii unic în România, prin prezența mineralelor rare formate datorită excrementelor de liliac și a numărului mare de stalactite și stalagmite, peștera nu poate fi vizitată decât în prezența unui ghid.

2. Cascada de la Vidra

Situată în satul Nemesti, Cascada de la Vidra este o adevărată minune a naturii. Are o cădere de apă de aproximativ 18 metri înălâime care se revarsă pe stânci de calcar fabuloase, formate prin coroziune. Tot aici găsim o bogată rezervație peisagistică formată din păduri de foioase și conifere, oferind zonei o frumusețe unică.

3. Cheile Glodului

Milioane de ani apa a săpat un canion adânc în calcarele albe, așa s-au format Cheile Glodului de astăzi. Din loc în loc, măguri teşite se înalţă cu zeci de metri deasupra platoului, formând o serie de forme carstice spectaculoase, între care doline şi văi. Despre aceste chei (în imediata apropiere a casei noastre) am detaliat într-un material precendent, disponibil aici. Cheile Glodului a fost declarată rezervația naturală protejată. Rezervaţia include faimosul Izvor al Tămăduirii, peştera Feciorilor și renumitul pasaj Strâmtura.

4. Ghețarul de la Scărișoara

Unul dintre cele mai frumoase monumente ale naturii din România îl găsim în apropierea comunei Garda de Sus și este reprezentat de rezervația speologică Pestera Scarisoara. Peștera este extrem de adâncă, vizitatorilor le este permis accesul până în încăperea denumită Biserică, cu intrare prin Sala Mare. În ultima cameră menționată se află centrul de inters al peșterii, un ghețar care acoperă o suprafață de 5500 mp și un volum de peste 75.000mc de gheață. De-a lungul timpului s-au format stalagmite de gheață care ating chiar și 10 metri lungime. Locația se află la 1165 metri altitudine și este înconjurată de păduri de conifere, râuri ce formează mici cascade liniștite și multă vegetație.

5. Muzeul Achim Emilian

O locație pe care nu trebuie să o ratezi dacă ești în apropierea localității Almașu Mare. Găsim aici primul muzeu privat din România, Muzeul Achim Emilian. Locația adăpostește peste 10.000 de obiecte care duc mai departe în timp tradițiile și etnografia României. Muzeul a fost deschis în anul 1979 și până în ziua de azi a fost și rămâne unul dintre cele mai importante obiective din această zonă, o adevărată comoară tradițional românească.

Nu degeaba suntem invidiați de alte popoare pentru locurile minunate pe care România le oferă tuturor iubitorilor de natură. Lacuri mirifice, floră și faună, cascade și chei care par desprinse din cărțile cu povești… toate acestea fac din România o adevărată grădină a Raiului.  Casa Glod a fost recent deschisă ca unitate de cazare pentru turiștii care doresc să viziteze această zonă. Din dorința de a păstra vie tradiția românească, am construit acest loc în care am investit toată dragostea noastră, odată cu salvarea caselor tradiționale românești. 

(credit foto: M. Pellinni)

Sejur de primăvară în Apuseni? Iată unde poți să te cazezi!

Județul Alba își arată frmusețea unică în fiecare anotimp într-un mod diferit. Astfel nu vei mai întâlni aceleași peisaje ca vara, toamna, primăvara și chiar iarna! Unul dintre cele mai spectaculoase jocuri de culori de la noi din țară.

Poate că ești tentat să explorezi teritorii mai exotice sau mai îndepărtate, dar te asigurăm că frumusețea României a depășit granițele țării.  Alături de toți turistii care vin de la mii de kilometri să descopere ce avem noi, te invităm și pe tine să descoperi adevăratele bogății ale României, obiectivele turistice fabuloase și natura în adevăratul sens al cuvântului.

Despre Cheile Glodului se spune că ar fi unul dintre cel mai frumos loc de pe pământ și încercăm să nu fim subiectivi pentru simplul motiv că ne aflăm la distanță de 10 minute de chei. Aici ai ocazia să descoperi o liniște specifică muntelui, sentimentul de libertate și frumusețea naturii nealterate.

Se spune că cel mai bun moment pentru o excursie în natură este primăvara. Primăvara munții încep să se coloreze în nuanțe vii de verde crud și totul pare să renască după iarna lungă și friguroasă.

Nu mai incape indoiala, o excursie în Glod, Alba este oricând binevenită, dar daca ajungi aici primăvara, îți vei încarca bateriile la maxim.

Dacă ți-a zburat gândul călător către o aventură în Apuseni, locația noastră oferă locul perfect pentru astfel de experiențe. Nimic nu se compară cu un sejur într-o pensiune agroturistică din țara noastră și Casa Glod este pregătită pentru turiștii care doresc să evadeze din agitația urbană și au nevoie de câteva zile relaxante. Casele tradiționale, brânza proaspătă de oaie, produsele culinare tradiționale românești și ospitalitatea oamenilor sunt cuvinte cheie atunci când vorbim despre soluția unui sejur de poveste.

Pentru informații și disponibilitate, formularul de rezervări vă stă la dispoziție cu detalii în ceea ce privește disponibilitatea locurilor de cazare pe care le oferim turiștilor, cât și prin telefon – 0746350969

Superstitiile minerilor din Muntii Apuseni

Munții Apuseni sunt încărcați de legende și foarte multe dintre ele sunt încă în memoria celor care locuiesc în această zonă. Aproape de casa noastră se regăsesc vechile mine de la Haneș. Au trecut aproape 12 ani de la închiderea minei principale, oamenii au rămas cu amintirile… Riscurile muncii din adâncurile pământului au detarminat apariția diferitelor superstiții, legende și tradiții miniere.

Una dintre cele mai cunoscute legende este Vâlva Văii. O făptură mitologică care călăuzea drumul minerilor spre filoanele de aur și îi atenționa de fiecare dată când urma să se întâmple ceva rău. Această făptură căpăta diferite forme, în funcție de locația minelor. Aproape fiecare mină avea o “vâlvă”, un spirit protector. Aceste mituri ridicau morarul minerilor și se amplificau în funcție de evenimentele ivite în viața de zi cu zi a minerilor. În momentul în care nu mai găseau aur, se considera că Vâlva a părăsit mina respectivă și atunci începeau necazurile. Spiritele protectoare ale minelor nu erau întotdeauna bune și oamenii se rugau de fiecare datâ când coborau sub pământ. Există foarte multe superstiții legate de aceste făpturi ale minelor și înfățișările erau multiple: moșneag, solfat, fată frumoasă, bătrână, om pitic…

Minele din zona Almașului Mare asigurau traiul locuitorilor. Aici munceau zilnic aproximativ 1000 de persoane, munca din galerii le oferea posibilitatea să-și câștige pâinea de zi cu zi. Ultimii 500 de ani au fost deosebit de importanți pentru dezvoltarea zonei și stabilirea rădăcinilor în ceea ce privește dezvoltarea rurală. După închiderea minelor, zona a căzut în uitare, chiar dacă în prezent potențialul turistic este impresionant.

Vechiul amplasament al funicularului lung de aproape 7 kilometri (în trecut făcea legătura peste munte între mina Haneş şi uzina de prepapare de la Zlatna) se poate transforma în amplasament pentru telegondole care să transporte turiștii către muntele Breaza. Cu sprijinul persoanelor competente, galeria Haneş – Larga se poate transforma în obiectiv turistic important pentru zona noastră. Chiar dacă are zeci de ani de exploatare, este o mină cu aeraj natural foarte rezistentă.

Sărbătoarea iubirii în mitologia românească

O legendă spune ca Dragobetele, fiul Dochiei, era zeul dragostei și al bunei dispozitii. Acesta mai era numit Cap de Primavara sau Cap de Vara si era identificat cu Cupidon, zeul iubirii in mitologia romana, si cu Eros, corespondentul acestuia în mitologia greaca.

Dacii sărbătoreau începutul primăverii la nunta tuturor păsărilor. Chiar și grecii priveau păsările ca mesagere ale zeilor. În limba greacă, “pasăre” înseamnă “mesaj din cer”.

Până la jumătatea secolului 20, în lumea satului românesc, Dragobetele era sărbătorit la 24 și 28 februarie. În aceste zile, fetele și băieții se întâlneau pentru ca iubirea lor să țină tot anul. Seara se organizau petreceri în care voia bună și dansul era ingredientul principal. De cele mai multe ori la astfel de petreceri se “decideau” următoarele căsătorii.

Dragobetele se numea Dragomir, conform legendelor. Relația lui cu iubirea avea de fapt legătură cu renașterea naturii la începutul primăverii, trezirea la viață după iernile grele. Credințele populare erau atât de puternice încât oamenii credeau că dacă primesc binecuvântarea Dragobetelui, vor avea parte de un an plin de belșug și armonie. Este interesant că această sărbătoare populară are loc în preajma zilelor Babei Dochia și a echinocțiului de primăvară. În anumite sate ale României, se scot din pământ rădăcini de plante pe care oamenii le folosesc ulterior drept leac pentru vindecarea anumitor boli.

Oamenii de la țară își mai aduc aminte de obiceiul de demult al fetelor și băieților care, în ziua lui Dragobete, se primeneau în haine curate, de sărbătoare și porneau cu voie bună spre pădure, pentru a culege ghiocei, viorele, tămăioasă, pe care le așezau la icoane și le foloseau la diverse farmece de dragoste.

Înspre ora prânzului, fetele porneau în goană spre sat, fuga fiecăreia atrăgând după sine câte pe băiatul care le îndrăgea. După ce își prindea aleasa, băiatul îi fura o sărutare în văzul lumii, sărut care simboliza legământul lor de dragoste pe întregul an de zile.

Prilej de bucurie și bunăstare, Dragobetele este unul dintre cele mai frumoase obiceiuri străvechi ale poporului român. Probabil că 24 februarie însemna, pentru omul arhaic, începutul primăverii, ziua când natura se trezește, păsările își caută cuiburi iar omul participă și el la bucuria naturii.

Cu ocazia zilei de Dragobete, bătrânii satului acordau o îngrijire specială animalelor din ogradă, dar și păsărilor. Bătrânii credeau că în această zi păsările își aleg perechea pe viață și se urnesc în construirea cuiburilor. La sfârșit de iarnă și început de primăvară, Dragobetele oficia nunțirea păsărilor in cer. Sacrificarea animalelor este interzisă în această zi.

În unele zone ale țării, ajunul zilei de Dragobete este asemănător cu simbolistica nopții de Bobotează. Fetele tinere, curioase să își afle ursitul, își pun busuioc sfințit sub pernă, având credința că Dragobete le va ajuta să găsească iubirea adevărată.

Specificația desenelor de pe costumele populare românești

Dacă într-un material precedent am discutat despre valoarea în timp a portului popular românesc, astăzi discutăm detaliat despre semnificația desenelor de pe costumele populare românești.

Suntem bucuroși că în ultimii ani se fac mari eforturi pentru conservarea culturii românești și implicit a folclorului autohton. Ne bucurăm că facem parte din categoria oamenilor care au văzut necesitatea salvării elementelor etnografice românești.

Ce reprezintă motivele populare de pe costumele tradiționale românești? Ca să le putem înțelege mai bine, le-am clasificat în câteva categorii importante:

– simboluri abstracte: antropomorfe, zoomorfe sau cosmice

– simboluri vegetale (fructe, flori, frunze, plante)

– simboluri abstracte sau geometrice

Regăsim simbolurile cosmice în toate regiunile țării. Elementele care alcătuiau aceste simboluri:  fulgerul, soarele sau flori de floarea soarelui, stele, luna, etc. Toate aceste semne erau menite să păstreze legătura cu sacrul, cu divinitatea. Soarele reprezintă căldura, energia vieții și îl găsim frecvent alături de cercuri care reprezintă ciclul anotimpurilor sau roata destinului.

Simbolurile vegetale sunt cele mai des întâlnite. Copacul reprezintă înțelepciune și simbol puternic al reinvierii. Frecvent, ia românească face aceste trimiteri florale cu forme și frunze spiralate. La satele de la câmpie și șes apar elemente legate de recoltă, bogate în culori galben arămii, în regiunile de la munte motivele vegetale sunt reprezentate de ace de brad sau conuri. Cele mai des intalnite simboluri sunt: floarea de cires, mărul, lalea, trandafir, strugure, ghindă, spicul de grâu sau stiuletele de porumb. De menționat este faptul că foarte rar este folosit trifoiul cu patru foi, un simbol al norocului adoptat de tot mai multe popoare.

Elementele zoomorfe sunt abundente și sunt menite să redea bogăția și tradiția anumitor zone geografice și etnologice. Cele mai întâlnire sunt: coarnele berbecului, fruntea boului, porumbel, cocorul sau rândunica. Elementele antropomorfe sunt costumele populare care sunt împodobite cu următoarele simboluri: părți ale corpului omenesc (ochiul este foarte des întâlnit, ca simbol al siguranței) sau siluete de femei.

Vechile credințe ale țăranilor români se exemplificau și prin simbolurile geometrice, chiar dacă sunt legate de lumea imaginară. Romburi, pătrate, sfoară (simbolizează firul vieții), linii drepte, cruci (aveau o strânsă legătură cu evoluția și spiritualitatea).

Peste 200 de culori se regăsesc în “arsenalul” costumului popular românesc și asta spune multe despre imaginație și creativitatea meșterilor care confecționau aceste obiecte vestimentare.
Aproape toate culorile folosite se obțineau din plante naturale: foi de ceapă, foi de gutui, coajă de răchită, flori uscate de liliac, crin, dud, nuc, salcie, urzică sau mentă.

Să nu uităm că fiecare regiune își are propria personalitate și reprezintă o lume pe care din păcate o pierdem. Costumele populare, simbolurile și culorile sunt parte integrantă a moștenirii naționale, a unei mitologii populare românești pe care trebuie să facem tot posibilul să o salvăm din uitare.

Țara în care oamenii de la sat încă mai poartă costume tradiționale


Dacă te-ai întrebat cum trăiau oamenii cu sute de ani în urmă, istoria ne arată foarte multe aspecte ale vieții de zi cu zi a românilor, a țăranului român. Oamenii de la sate erau destul de modești, cei mai săraci își construiau casele din vălătuci de lut și această tehnică era transmisă din generație în generație. Cu timpul, când familiile deveneau numeroase, se construiau alte anexe în lateralul clădirilor existente. Sute de ani au fost păstrate astfel de locuințe la care se adăugau camere în funcție de necesități. De cele mai multe ori aceste camere suplimentare erau folosite pentru depozitarea alimentelor, a murăturilor, cerealelor și a uneltelor casnice. Doar țăranii mai înstăriți aveau pivnițe și hambar. Abia după anul 1850, oamenii de la sate au început să își construiască locuințe mai spațioase și adaptate tehnologiei din vremea respectivă. În urmă cu aproximativ 150 de ani, locuințele erau construite cu acoperișul țuguiat, în formă de trapez. Vechile case nu erau toate îngrădite cu gard, multe dintre ele erau despărțite de șanțuri care delimitau ariile vecinilor.

Un aspect foarte puțin cunoscut este istoria ferestrelor mici. Erau construite în acest fel de teama de pericole, femeile erau nevoite să ardă feștila sau opaițul în timpul zilei dacă doreau să coase sau țese la război.

România este una dintre puținele țări din lume unde oamenii de la sat încă mai poartă costume tradiționale. Ne remarcăm printr-o varietate de costume populare, fiecare regiune etnografică cu propriile motive.

Portul popular românesc este asemănător cu cel al popoarelor din Peninsula Balcanică, diferențele sunt date de amănuntele decorative și colorit. Este de apreciat faptul că trecerea anilor a reușit să păstreze structura și componentele costumului popular. Astfel, s-au păstrat nealterate caracteristici esențiale și chiar dacă fiecare regiune a țării pare să aibe propriul port popular, acesta este diferențiat doar de amănunte în ceea ce privește croiul și culorile. Structura este aceeaști indiferent de regiunea etnologică. Confecționarea unui astfel de costum popular presupune foarte multă muncă. Fie că vorbim de țesutul pânzei, a brâurilor sau brodatul cămășii, tehnica le-a permis femeilor să-și folosească imaginația și inventivitatea.

Arhitectura românească înseamnă tradiție!

Într-o lume în care alergăm tot mai mult după viața modernă, există locuri în care timpul este oprit în loc. Aspectul unei case românești decurge foarte mult dintr-o viziune asupra vieții, una pe care trebuie să o combinăm perfect cu credință, tradiție și resurse disponibile. Arhitectura românească înseamnă tradiție, te descoperă, te ajută să înțelegi mult mai bine trecutul și te face să îți dorești mai mult.

Dincolo de elementele specifice arhitecturii tradiționale, în Casa Glod am încercat să îmbinăm utilul cu plăcutul, astfel am reușit într-o măsură mai mare sau mai mică (depinde de cel care percepe acest lucru) să introducem elemente moderne, adaptate vremurilor în care trăim. În acest mod, fiecare casă pe care am construit-o aici dispune de tot confortul unei locuințe moderne și în același timp am păstrat intactă autenticitatea.

Este de menționat faptul că aceste locuințe nu sunt copiate, sunt gospodării care au o vechime de aproximativ 200 de ani. Le-am recondiționat, am salvat lemnul vechi și astăzi le putem prezenta așa cum erau la origini. A fost o muncă titanică și ne bucurăm că răsplata noastră este binecuvântată cu succes. Poate că cel mai frumos detaliu posibil este faptul că oamenii care construiau și locuiau în aceste case nu aveau nevoie de arhitecți, ideologia lor era suficientă. Am privit cu reținere renunțarea la tradițional. Acesta a fost unul dintre motivele pentru care ne-am aventurat în acest proiect. Într-un fel sau altul, arhitectura românească îi dă omului voie să se simtă liber și locuințele din Casa Glod sunt izvorâte din personalitatea noastră. Farmecul acestor gospodării se regăsește tocmai în armonia perfectă a elementelor care stau la baza lor. O casă tradițională nu se va demoda niciodată pentru că nu are legătură cu moda, însă se leagă puternic de tradiție.

Legătura omului cu lemnul este puternică și arhitectura sa a stat întotdeauna la îndemâna meșterului țăran. A reușit astfel să obțină sensuri expresive și a interpretat tradiția într-o muncă excesivă și de durată. Căldura vizibilă a lemnului, maleabilitatea la modelare au făcut din el materialul ideal pentru construcție. Dacă piatra are o răceală aparte, lemnul reprezenta viața. Lemnul preia lumina, o încălzește în comparație cu piatra care este rece în expresivitate, chiar dacă aceasta își are viața ei și o durabilitate mai mare decât lemnul. Întotdeauna lemnul a fost materialul cel mai abundent, mai ușor de extras și prelucrat. Oamenii și-au construit pe lemn întreaga compoziție arhitecturală ce astăzi este parte integrantă din tradiția arhitecturii casei românești.

Casa tradițională ne ajută să ne regăsim, ne odihnește și în același timp ne umple sufletul cu bucurie. Nu este doar constatarea noastră, ci a multora dintre cei care ne-au vizitat și au avut ocazia să se întâlnească cu un astfel de spațiu. Aici nu mai există vulnerabilitate pentru că nu mai ești obligat să “respecți” ritmul contemporanității. Locurile acestea te fac să lași în urmă dorința de a căuta permanent ceva mai bun sau mai modern pentru simplul motiv că nu există ceva mai frumos și hrănitor pentru suflet. Casa românească tradițională aduce cu ea pacea interioară și ești mulțumit cu ce ai pentru simplul motiv că ești LIBER și liniștit.

Grădina Raiului din Apuseni

În Munții Trascăului găsim una dintre cele mai vechi așezăminte călugărești din România, Manastirea Ramet.

Biserica Veche păstrează fragmenar mai multe straturi de pictură veche, una dintre ele având ca dată de proveniență anul 1300. O altă valaore artistică importantă o reprezintă picturile de factură post-brâncovenească ce datează din anul 1749. Tot aici găsim un muzeu de carte veche, icoane pe lemn, sticlă și foarte multe obiecte etnografice.

Un aspect extrem de important, în timpul lucrărilor la fundația bisericii s-au găsit 20 de schelete umane. Institutul de Antropologie de la Iași a stabilit că aceste schelete sunt rămășițele unor bărbați ce nu au trăit mai mult de 50 de ani, erau lacto-vegetarieni și de aici premiza că locația a fost un puternic centru monahal înainte de anul 1377.

Zona este foarte importantă și din punct de vedere turistic. Găsim aici Cheile Mănăstirii, greu accesibile si spectaculoase. Rezervația este complexă, reprezintă un peisaj pitoresc deosebit și conservă o serie de plante rare, drept pentru care este interzis pășunatul, culegerea florilor si a fructelor, tăiatul lăstarilor sau a copacilor.

Cheile Mănăstirii pot fi admirate de la nivelul șoselei, jgheaburile imese de piatră se impun în peisaj. Stâncile cheilor oferă panorame ce-ți taie răsuflarea. Vizibilitatea de la cei 1250 de metri este senzațională.

Cheile Cibului – Tablou senzațional al naturii

Astăzi discutăm despre o altă minune a Munțillor Metaliferi, Cheile Cibului. Situate în partea de sud-est a Munților Metaliferi, rezervația Cheile Cibului se întinde pe o suprafață de peste 70 de hectare, la o altitudine minimă de 500 metri și un maxim de 708 metri.

Cheile sunt orientate pe direcția nord-sud. Au fost formate prin fierestruirea a două culmi calcaroase, Pleașa Mare și Pleașa Ardeului. Tot așa s-au format și cinci sectoare de chei: Cibului, Glodului (locația în care ne aflăm), Ardeului, Bacaiei și Madei.

Relieful – dominant este cel modelat în calcare. Cheile cu o lungime de 1,4 km sunt situate în estul Pleşei Ardeului. Creste zimţate, ace, abrupturi surplombate ciuruite de guri de peşteră, hornuri, râuri de pietre, mase de grohotişuri alcătuiesc un relief calcaros şi carstic demn de a fi cercetat şi protejat. Pe ansamblul lor cheile au forma unor pâlnii cu deschiderea spre aval. Baza abrupturilor este înecată în masa unor grohotişuri dispuse asemeni unor terase. în albie sunt prezente rupturi de pantă de generează cascade şi repezişuri. Formele de amănunt cuprind lapiezuri, nişe, poliţe structurale etc. În zonă predomină pădurile de gorun, dar găsim și cirești sălbatici, sorb, mojodrean, etc. Solul predominant este cel brun de pădure.

Accesul nu este dificil. Drumul dintre Glod, Almașu Mare și Cheile Cibului a fost recondiționat și asfaltat în toatalitate. Totuși, este recomandat traseul traseul Glod -Almaşu Mare-Nădăştie -Cib-Cheile Cibului, accesibil pentru toate tipurile de autoturisme. Iubitorii de drumeții se pot avntura pe traseul marcat cu triunghi roșu, Cheile Cibului- Cheile Glodului -Izv. Tămăduirii-Ardeu. Aici se poate practica alpinismul sau escalada sportivă, sunt aproximativ 25 de trasee amenajare și fiecare dintre ele are un grad diferit de dificultate.

Vara mare atenție la viperele cu corn, se întâlnesc frecvent în zonă și găsim aici una dintre cele mai mari populații de vipere din țară, după cea din Munții Cernei.

× Rezervă rapid!